 De ce nu citesc
adolescenţii? Ce s-a întâmplat
cu adolescenţii care citesc? Unde au dispărut? Au existat vreodată aceşti adolescenţi?! Sau
totul a fost doar o simplă iluzie, a fost doar în închipuirea noastră?! Studiile recente
arată că din ce în ce mai puţini oameni au timp să citescă. Ceea ce mă îngrijorează şi
mai mult este faptul că fenomenul este foarte răspândit în cazul tinerilor din
şcoli şi din licee. Sistemul nostru de educaţie, care este într-o continuă şi
neîntreruptă reformă de vreo 20 de ani încoace, nu mai reuşeşte să determine
tinerii să citească. Nici măcar un 10 la Limba şi Literatura Română nu mai trezeşte
interesul adolescenţilor. Cititul
este o artă! O artă care se
cultivă în timp şi cu răbdare! La vârsta adolescenţei, deja ar trebui să aibă
dezvoltate capacităţile de a aprecia o carte, dar în goana nebună după
supravieţuire, cei din jurul lor uită să le inspire aceste abilităţi: poate din
comoditate, poate e vina învăţătorului de la clasele primare, poate e vina
părinţilor care abia aşteaptă să li se întoarcă „plodul” de la şcoală ca să
poată ieşi împreună la treburile gospodăreşti, poate e vina sistemului de
învăţământ care nu face nimic să motiveze dascălul de la catedră, puţini fiind
cei care-şi fac meseria din pură pasiune, fiind şi ei, la rândul lor,
împovăraţi de aceleaşi griji cotidiene. Totuşi, nu cred
că ar trebui să-i judecăm prea aspru pe adolescenţii noştri şi să ne gândim că noi am trăit în
alte vremuri (încep să vorbesc ca o pensionară). Pe vremea noastră nu exista
internet la un nivel atît de bine utilizat, playstation, mp4 player şi ATV-uri, mai ales la ţară. Cea mai mare
distracţie era o discotecă, şi aceea odată pe lună, o ieşire la iarbă verde şi
lectura, veşnica lectură.
Timpul, timpul în
care trăim... să fie asta veşnica problemă care pare să ne schimbe radical?! Să fie şi ăsta
motivul pentru care adolescenţii din ziua de azi abia au auzit de Jules Verne,
Oliver Twist, William
Shakespeare sau Fraţii Grimm?! Da, pentru că ei au acum alte preocupări mult
mai interesante decât cititul. Pentru că îşi
petrec jumătate din adolescenţă în spaţiul virtual, ascultând muzică, vizionând
filme de prost
gust pe youtube, chaturi de tot felul, discuţii pe facebook, twitter şi creând
bloguri personale care nu
au nici un rost sau cărora le este foarte greu să le motiveze existenţa. Doar pentru că aşa face cel de lângă el,
pentru că aşa e trendy. E drept că internetul nu necesită un efort atât de mare
ca cititul unei cărţi, şi foloseşte şi mijloace mult mai dinamice şi
atrăgătoare care captivează mai rapid atenţia adolescentului.
Pentru că îşi
găsesc diferite preocupări insignifiante, fără sens, pentru că sunt educaţi
într-un sistem care nu
mai pune preţ pe calitate şi care încurajează adesea mediocritatea. Pentru că dau
prea mare importanţă lucrurilor mărunte, pentru că nu mai ştiu să caute în profunzime,
pentru că se împiedică zi de zi de nimicuri, pentru că nu sunt educaţi să
gândească şi să ia de la viaţă ceea ce le este util.
Adolescentul din
ziua de azi trebuie educat, adolescentul trebuie atras altfel, trebuie motivat dar trebuie şi
regăsit, regăsit până nu e prea târziu.
Poate că e timpul
să facem ceva pentru a-i educa în acest sens, poate că ar trebui să ne implicăm mai mult
în educaţia lor, poate că părinţii ar trebui să fie mai atenţi cu propriii lor
copii, poate că ei ar trebui, într-un final, să se nască într-o altă societate.
O societate în care valorile să fie apreciate la justa lor valoare, în care
cultura să îşi aibă locul ei bine meritat, în care adolescentul să vină la
cursuri doar pentru că-i place şi nu pentru că aşa vor mama şi tata, şi noi,
cei care avem frumoasa misiune să facem ceva pentru ei, să ne oprim o clipă şi
să medităm asupra lucrurilor care se petrec în jurul nostru şi să le întindem o
mână de ajutor ori de câte ori aceştia ne-o cer.
Grigoraşenco Mariana
S.P.T.Platoul Ustia-profesoară
|
