Data de 15 ianuarie concentrează două evenimente remarcabile: Ziua naşterii marelui poet Mihai
Eminescu şi ziua culturii. În legătură cu aceste evenimente în toate
instituţiile preuniversitare s-au desfăşurat
activităţi cultural - educative: serate, concursuri, victorine, ore de
clasă ş.a. activităţi.
Ca-n fiecare an, şi de data aceasta la 15 ianuarie, în Liceul Teoretic
„Mihai Eminescu” din Dubăsari e mare sărbătoare. Forfota începe
dis-de-dimineaţă, cu mult înainte de sunetul clopoţelului: undeva se fixează
ziare de perete comemorative, altundeva se completează un stand cu desene
de-ale elevilor inspirate din creaţia MARELUI EMINESCU, la un loc de cinste ia naştere o vitrină literară,
dintr-o sală răsună o melodie arhicunoscută, cineva verifică sunetul unui
microfon, altcineva repetă frenetic o poezie... Fiecare are misiunea sa;
responsabilitatea ce-o poartă elevii şi profesorii în această zi e asemeni
celei din ziua unui deosebit examen – examen în faţa MARELUI TIMP. Căci, anume timpul păstrează nepătată amintirea celui
care se numeşte EMINESC – LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI.
În această zi, frumuseţea incomparabilă a cuvîntului eminescian îi adună pe
cei din liceu, cu mic şi mare, la un careu festiv, la care răsună duios cîntece
pe versurile autorului, iar farmecul poeziilor MĂRIEI SALE te pătrunde pînă în măduva oaselor. Tot cu aceată zi
începe DECADA LIMBII ROMÂNE în liceu, în cadrul căreia elevii au posibilitatea de a-şi arăta deosebita
veneraţie pentru MARELE POET prin implicare
nemijlocită în cadrul mai multor activităţi: lecţii-omagiu; concursul
colajelor, al declamatorilor, al eseurilor, al cîntecelor; victorine literare;
demonstrarea abilităţilor creative prin elaborarea de acrostihuri, rebusuri,
careuri de cuvinte ş. a.
Şi orice lucru se face cu dăruire de sine, precum a făcut-o poetul
nepereche al neamului, aceasta fiind o modalitatea de cultivare, în rîndurile
generaţiei în creştere, a BINELUI, FRUMOSULUI, ADEVĂRULUI, SACRULUI, SUBLIMULUI – valori fără de care nu putem admira frumuseţea unei
flori, nu ne putem bucura de lumina soarelui, nu sesizăm fineţea cu care iarba
ne mîngîie talpa, nu putem simţi vitalitatea din apa de izvor... – într-un
cuvînt, nu vedem frumosul din jurul nostru. Iar, fără de aceste toate, omul nu
poate fi OM. Căci anume aceste
valori răzbat din incomensurabila creaţie eminesciană, iar datoria noastră e de
a purta peste timpuri torţa cu flacăra aprinsă ce împrăştie lumina divină a GENIULUI
NEAMULUI ROMÂNESC.