Oricare dintre noi, am avut la un moment dat de suferit, din pricina altor persoane, sau pur și simplu fără sa fie cineva vinovat. În acele momente ne simțim nedreptățiți și ne întrebăm: ”de ce eu? de ce mie?? Sunt atâția oameni care fac atâta rău acestei lumi și tocmai eu am fost ales să sufăr...”

 ”De ce eu?” așa s-au întrebat, de-a lungul istoriei omenirii, multe vieți omenești. La fel și mulți tineri din zilele noastre care, fără nicio vina, afla ca au cancer prea târziu, și din păcate nu se pot face prea multe.

Cu toții cunoaștem personal, sau cel puțin din vedere - bețivani, scandalagii, oameni de nimic, trântori, hoți ș.a. și ne întrebăm adesea ”de ce” ăștia care nu au grijă în niciun fel de sănătatea lor nu pățesc nimic? Asta nu înseamnă că le-aș dori lor rău, dar aș spune ca viața este nedreaptă de multe ori. Dacă unul care s-a străduit să ducă o viață sănătoasa - moare răpus de un nemilos cancer, iar unul care doarme în șanțuri  și duce o viața depravată - trăiește liniștit și nu se mai îmbolnăvește nici măcar de vreo răceala...

”De ce mor oameni nevinovați?” m-am întrebat adesea, oare este corect așa? oare un bețivan scandalagiu ce învață din asta? - că poate sa bea cât vrea, pentru că vor muri alții din diverse cauze și el tot nu crapă. Cam așa stau lucrurile pe Pământ din păcate, nu e mereu cum ar trebui să fie,lucrurile pot să ia și alte forme chiar opuse logicii înțelese de noi, oamenii.Dar trebuie să trăim fiecare zi din plin şi să ne gîndim ce am făcut eu oare azi bun pentru societate ,am meritat să primesc măcar un mulţumesc şi să nu uităm că pe pămînt suntem nişte oaspeţi, care trebuie să păstrăm ce ni-au transmis strămoşii pentru a vedea şi urmaşii bogaţiile neamului.Şi aşa cum n-am întrebat, De ce Noi am meritat această călătorie în această Lume, aşa să primim toate cîte se întîmplă ca pe o bucurie, alteori o povară .

   Batrînii spun că apa trece

Şi spun ca pietrele rămîn,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob bătrîn.
Ca piatra, orişicat de tare,
Se macină şi trece stînd,
Iar peste trista-i macinare
Doar apele rămîn curgînd.

Grigoraşenco Mariana S.P.T.platoul Ustia -profesoară