 E totul trist în ţara mea şi soarele-i opac.Pe deal şi în cîmpii 'n gradini azi pasarile tac. Din flori albinele în zbor nectarul nu-l mai iau Şi struguri galbeni, tamaioşi, azi gustul nu-l mai dau. E totul trist în ţara mea şi grînele nu cresc, Cu spice aurii în văi de mult nu onduiesc, Iar în păduri izvoare plîng cu lacrimi mari şi reci Că tot mai rar vin ciutele din tufe pe poteci. Livezile sunt fară pomi, iarba e uscată, Cirezi de vaci, turme de oi nu se mai arată. Pe cîmpii sunt spini şi curge'n rîu, neagra şi murdara, Gunoaiele şi spurcaciuni, apa, cand le cară. In sate şi'n oraş de frig, noi iarna tremurăm, Copiilor nu mai găsim ce hrană să le dăm, De foame mor bătrîni, bolnavi şi bolile se ţin De bietul om ca scaiul copt şi tot mai multe vin. La drumul mare'n cotituri hoţii stau la pîndă, Din case fură, crime fac, fară de osîndă !... Şi'n Stat, aleşii din popor trag sforile tăcut. Corupţi, au bani, sunt fericiţi pe noi ca ne-au vîndut. E totul trist în ţara mea, ciocoii sunt mişei Dreptate nu-i şi slab cum esti nu poţi lupta cu ei. De ură plini, ne duşmănesc. Străinii vin puhoi. Vai bietul Neam!... Cînd va scăpa de chin şi de nevoi ? E totul trist în ţara mea, plină de morminte. Sub brazdeie de plug stau mii de oseminte Şi nici o cruce cu flori nu-i, locul să-ţi arate, Unde au fost atîţia ani trupuri îngropate.
In fabrici, uzine, munca nicicum nu sporeşte, La orice colţuri de stradă săracul cerşeşte. Casele-s toate murdare, ziduri negre-s de fum Şi-atatea noroaie şi gropi... inşirate pe drum. Pe stradă'n pieţe au loc discursuri celebre, Slogane şi laude, minciuni rămase funebre. Cu planuri supuse la vot, strategic umflate, Slugarnicii merg la congres cu roade bogate. Nu-i cîntec nici bucurie, ţara e săracă Frica şi grija îi fac pe oameni să tacă. Ei văd şi ştiu totul, nu cred, dar simt cu rabdare Siguri că maine veni-va si Ziua cea mare. E totul trist în ţara mea de jale şi de dor Oricît am fi de'nfrînţi avem speranţe'n viitor Cu mii de martiri si eroi cand "bubuie tunul" Pleca-vom... sa nu lipsească atuncia niciunul!
Autor: Simion Giurgeca
| 
