Viaţa noastră este doar un vis, doar un film, în care dacă urmezi scenariul bine urmărit de cineva, păi, o viaţă aşa trăieşti, dacă Tu singur iţi faci scenariul, apoi trăiesti totul, deja este altceva.Sunt clipe în viaţa cînd tu crezi că chiar eşti singur în această lume, chiar dacă ai şi rude, amici, cunoscuţi, nu te vede pare-se nimeni, doar tu şi problema ta, atunci cînd ţi-e bine, păi parca nici nu observi absolut nimic şi nici izolarea aceasta. Mereu cînd ai o chestie, o perioadă mai delicată în viaţa Ta, tocmai atunci înţelegi că pămîntul e foarte mare, iar tu eşti doar un punct micuţ în această lume, unde nimeni nu te aude, sau măcar nu încearcă să te asculte, căci toţi sunt ocupaţi cu problemele cotidiene, absolut toţi sunt grabiţi, nimeni şi nimic nu are nevoie de Tine, poate nici Tu nu ai nevoie de ei ceva mai tîrziu, dar adesea ţi-ai dori măcar  o floare careia să-i şopteşti ce-i în sufletul tău şi ea doar să te asculte. Mereu spunem că lumea e nedreaptă, că viaţa e mult prea dură cu noi, dar noi suntem cei, ce creăm regulile din viaţă şi tot ceea, ce este în această viaţă, tot noi suntem creatorii. Dar singuratatea nu este doar atunci cînd ai rămas singur pe o insulă, dar este tocmai atunci cînd eşti alături de foarte multă lume, care cînd ei au nevoie de tine –păi pentru ei este o lume întreagă, iar atunci cînd tu ai ridicat capul să vezi ce te ajută, cine este alături ca să-ţi dirijeze mersul ai observat, că eşti tu, doar tu într-un drum, care parcă pînă mai ieri era bătătorit, astăzi....doar drumuri, intersecţii şi Lumea mare-mare, care aleargă din nu ştiu unde, spre nu ştiu ce, iar tu în mijlocul ei....Asta am simţit atunci, cînd am plecat şi am văzut copilaşii din familiile social-vulnerabile, atunci cînd ei te privesc simţi că sufletul iţi pustieşte, dar nu poţi face nimic de unul singur. Doamne de ce, pentru unii trebuie să sufere alţii?!!! O întrebare retorică, care va suna încă multe secole, dar care aşteaptă răspunsul. Şi doar, pentru ca unii, nu-şi asumă responsabilităţile, după careva acţiuni înterprinse....

Nimic nu-i întîmplător, totul este dirijat de creatorul  Pămîntului, care este singur, într-o lume atît de mare, dar care este mereu în sufletul fiecăruia, chiar şi atunci, cînd toţi cred că suntem Singuri şi uitaţi, Domnul mereu ştie că există un suflet pierdut, care îşi aşteaptă alinarea. Nimeni nu-ţi poate dirija acţiunile, fă-ţi-le aşa, ca ţie să-ţi fie bine, dar nu uita de lumea ce te înconjoară.

Fie ca măcar aceste sărbători de iarnă, să îi facă pe toţi mai buni, mai înţelegători şi mult mai fericiţi, nu aşteptaţi răsplata pentru bine, căci rasplata Noastră este în ceruri..

Grigoraşenco Mariana