Abandonul școlar și neșcolarizarea copiilor a devenit în ultimul timp o problemă şi în raionul Dubăsari, care este la controlul strict al administrației publice locale.
    La începutul anului școlar au fost înregistrate mai multe cazuri de neșcolarizare, iar după 15 septembrie au rămas neșcolarizați 2 elevi la Liceul Teoretic ”Ion Creangă” s. Coșnița și 2 elevi la gimnaziul s. Oxentea. Copii nu frecventează lecțiile din motivul nereușitei școlare. În urma examinării cazurilor date la ședința Consiliului raional cu privire la drepturile copilului, au fost întreprinse mai multe măsuri în rezultatul cărora s-a reușit să fie instituţionalizat cîte un elev, la fiecare instituţie. Neșcolarizați au rămas 2 copii. Această problemă  este în curs de examinare iar despre rezultate managerii școlari urmează să informeze consiliul la următoarea întrunire. 
    Direcția învățămînt, tineret și sport a pus în sarcina Serviciului de asistenţă psihopedagogică de a studia situația acestor doi elevi și de a propune recomandări la reușita acestora.
   Una dintre principalele cauze ale abandonului şcolar este sărăcia. Multe dintre familiile fără posibilităţi financiare renunţă să-şi mai trimită copiii la şcoală deoarece nu îi mai pot întreţine.
    O alta cauză frecventă a abandonului şcolar sunt problemele din sînul familiei, precum divorţurile sau agresivitatea părinţilor, din cadrul familiilor dezorganizate.
    De asemenea, mulţi dintre copii renunţă la şcoală deoarece, din lipsa unei atente îngrijiri din partea părinţilor plecaţi peste hotare, se văd puşi în situaţia de a rămîne repetenţi, pentru că nu reuşesc să facă faţă volumului de materie. Toate acestea sunt cauze psihologice ale abandonului şcolar, în care elevul se simte frustrat, inferior celorlaţi copii de vîrsta sa, de aici apărînd sentimentul de anxietate şi refuzul de a mai continua studiile.
   Totodata, alte cauze frecvente ale abandonului şcolar sunt cele psihopedagogice, care se referă la contextul unei defectuoase relaţii pedagog-elev, în care acesta din urma se simte evaluat subiectiv sau nu găseşte o relaţionare între educaţia pe care o primeşte şi aspiraţiile sale.
   O altă problemă este violența împotriva copiilor care este larg răspîndită în Republica Moldova. Aceasta se întîlnește în familie, în stradă și chiar în școală.
  Violența asupra copiilor cuprinde toate formele de violență fizică și mentală, rănire, abuz, neglijare, rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual asupra copilului.
   Mulți maturi recurg la violență din cauza tradiției de a educa copilul prin bătaie, dar și pentru că nu cunosc metodele non-violente de disciplinare a copilului.
   Obișnuiți cu educația cu palma, unii copii ajung să nu considere bătaia o încălcare a drepturilor lor, mai ales atunci cînd  sunt bătuți de părinți și rude. Nici părinții nu realizează că bătaia afectează dezvoltarea celor mici. Or, un copil abuzat este umilit, neajutorat, nu are încredere în sine și în oamenii din jur, are așteptări mici de la ziua de mîine și ar putea fi și el violent cu cei din jur.
     De multe ori părinții își uită obligațiile, neglijența lor  fiind o formă de violență și devine o problemă în educarea și supravegherea copiilor. Obligaţia părinţilor în ceea ce-i priveşte pe copiii minori, este reglementată prin Codul familiei, conform căruia “părinţii sunt obligaţi să îngrijească un copil. Ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui”, iar pe de altă parte îi este corelat dreptul copilului la creştere şi educare de către părinţii lui.
     Însă acest lucru nu prea pare luat în serios de către o parte dintre părinţi, referindu-ne la cazul din s. Molovata la care din nepăsarea părinților, o minoră cu vîrsta de 11 ani, a plecat de la domiciliu pe data de 16 octombrie curent, într-o direcţie necunoscută şi pînă-n prezent nu se cunoaşte locul aflării ei. Minora este dată în căutare de către Inspectoratul de poliție Dubăsari.    
   Principale cauze care duc la asemenea tragedii sunt: neglijarea de către părinţi a obligaţiilor legale, lipsa de supraveghere permanentă a copiilor, lipsa de comunicare între părinţi şi copii. Iar consecințele pot fi diverse: vătămarea integrității corporale  sau a sănătății, traumatizarea copiilor, traumatizarea psihică, abandonul școlar.
    Pentru a preveni abandonul şcolar, ar fi bine ca în primul rînd, specialiştii să lupte cu barierele sociale şi cu familiile dezbinate, care refuză să-şi trimită copiii la şcoală. Specialiştii în educaţie spun că cel mai important lucru este acela ca elevii să conştientizeze că succesul şcolar le poate aduce o viaţă mai bună, plină de satisfacţii.
     Părinți nu uitați, toate clipele trăite împreună sunt valoroase ! 
    Copiii sunt viitorul nostru, iar copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecărui din noi. 
    Fiecare copil merită o copilărie în siguranță.

 Elena Gheorghița, redactor principal