Oamenii se nasc egali, însă ceea ce îi diferenţiază pe parcursul vieţii sînt oportunităţile de care beneficiază. În vederea incluziunii sociale a copiilor cu dizabilități, se pune accentul pe calitatea educaţiei şi activitatea specialistului cu aceștia, care fac parte din categoria copiilor cu cerinţe de educaţie speciale. Gama cerinţelor speciale este mai vastă şi cuprinde pe lângă categoria „dizabilităţi”, încă alte două categorii: „dificultăţi” şi „dezavantaje”.

Persoane cu dizabilităţi sunt persoanele cu deficiențe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, care, în interacţiune cu diverse obstacole, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

A avea un copil cu dizabilităţi este, cu siguranţă, o provocare pe care viaţa ne-o emite fără drept de apel şi căreia, indiferent de circumstanţele în care decurge, trebuie să facem faţă. De aceea, a avea un copil cu dizabilităţi este una dintre cele mai copleşitoare experienţe pentru un părinte, o experienţă care, oricum ar fi definită, te ia pe nepregătite, purtându-te într-o călătorie prin viaţă.

În continuare oferim câteva sfaturi pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi:

Bucuraţi-vă de venirea pe lume a acestui copil minunat

Anunţaţi prietenii şi familia, faceţi multe fotografii. Nu vă ascundeţi copilul de ochii lumii. Chiar dacă nu vă aşteptaţi să aduceţi pe lume un copil “cu probleme” aceasta nu înseamnă că nu vă puteţi bucura de bebeluşul dvs., de zâmbetul şi de îmbrăţişarea lui.

Nu va mai faceţi reproşuri de conştiinţă

Prima reacţie când veţi afla diagnosticul va fi să vă simţiţi vinovaţi, responsabili sau pedepsiţi pentru ceva ce aţi făcut rău. Dar nu trebuie să vă lăsaţi copleşit de aşa ceva. Cel mai bine este să vă spuneţi ca uneori aceste lucruri se întâmplă fără un motiv anume şi fără să poţi preveni aşa ceva. A avea un copil cu nevoi speciale nu înseamnă ca nu sunteţi un părinte bun sau o persoana de calitate.

Citeşte cărţi scrise de şi pentru părinţi

Unii părinţi, care ştiu să dirijeze arta cuvântului, îşi transformă propriile experienţe în confesiuni utile pentru alţii, care reuşesc să accepte această situaţia foarte greu. Aceste confesiuni pot constitui un mod în sensul aplicării unor sfaturi în situaţii similare, şi de asemenea pot servi o sursă de inspiraţie pentru propria confesiune care te-ar putea elibera de tensiunile acumulate.

Nu uita că tu eşti centrul familiei

Relaţia dintre părinţi este cea care influenţează decisiv felul în care ceilalţi membri ai familiei vor accepta situaţia dată. Fraţii şi surorile unui copil cu dizabilităţi nu trebuie să resimtă această experienţă ca pe o povară, care le afectează copilăria sau adolescenţa. Bunicii şi alte rude apropiate, prietenii de familie în egală măsură trebuie să se comporte în prezenţa unui copil cu dizabilităţi. Atâta timp cât există înţelegere din partea celor din jur, situaţia de acceptare se poate îmbunătăţi considerabil.

Informează-te şi cere ajutor

Unul dintre lucrurile care te ajută enorm în astfel de situaţii este informarea corectă. Caută toate informaţiile posibile despre boala de care suferă copilul tău pentru a fi pregătit să înfrunţi orice situaţie neprevăzută. Cere ajutorul specialiştilor, informează-te asupra drepturilor de care trebuie sa beneficiezi tu și copilul tău, citeşte materiale informative, pune întrebări autorităţilor şi celor ce pot oferi răspunsuri clare.

Intră într-o comunitate de profil

Dincolo de informaţiile propriu-zise, suportul moral venit din partea unor persoane care trec prin situaţii similare este decisiv pentru a putea depăşi stările negative generate de o astfel de experienţă. Într-o comunitate din care fac parte părinţi care au copii cu dizabilităţi vei găsi înţelegere pentru eşecurile tale emoţionale, vei primi sfaturi şi, mai mult de cât atât, vei putea împărtăşi propria experienţă şi altor părinţi care cu siguranţă au nevoie la rândul lor de sprijin.

Aliona Moșneaga, psiholog Serviciul social”Echipă mobilă”