Soarele zîmbeşte pe cer, iar cu razele lui aurii ne încălzeşte pe toţi, pentru că e pace.Vîntul adie uşor şi leagănă lent crengile firave ale copacilor bătrîni. Păsările zboară în văzduh şi cîntă melodios, pentru că e pace. Firicelele verzui de iarbă îşi scot căpşoarele de sub ţărîna puhavă. E linişte, pentru că e pace. Iar ca să fie pace în lume trebuie ca popoarele să trăiască şi să se înţeleagă între ele, trebuie să ne iubim, să ne ajutăm şi să ne respectăm unii pe alţii. Şi pentru aceasta trebuie ca în fiecare familie să domnească o armonie, iar pentru a avea această armonie trebuie s-o găseşti în sufletul tău.
V-aţi imaginat vreodată cum este în timpul unui război?
Acele timpuri au devenit doar nişte coşmaruri pe care le-au trăit cei ce au luptat pentru pace. Atunci zilele erau precum nopţile întunecoase, deoarece se întunecau de la sunetul înfiorător al bombardamentelor, sunetul împuşcăturilor, strigătele disperate ale oamenilor. Inimile mamelor erau sfîşiate de durere cînd ţineau feciorii în braţe fără de suflare, cîmpurile erau scăldate de sîngele celor ce au luptat pentru a fi pace pe aceste meleaguri, au luptat pentru viitorul copiilor lor şi au sacrificat totul pentru ca urmaşii lor să aibă cu ce se mîndri. Mii de suflete au fost disrtuse, mii de vieţi sacrificate şi puse la cele mai grele încercări.
Iar acum noi sîntem cei care le mulţumim din suflet celor ce au luptat ca noi să trăim în pace, s-avem zile însorite, nopţi liniştite şi mame fericite.
Da,e pace şi aşa va fi mereu!.

Racu Vera,
clasa a IX-a., L.T. Holercani

9 MAI

Ziua Victoriei, 9 mai, pentru toţi este şi va fi un simbol al libertăţii, mîndriei, recunoştinţei şi a memoriei.
Noit rebuie să ne mîndrim cu veteranii, persoanele care au luptat pentru libertatea şi independenţa omenirii. Ei au riscat cu viaţa, sau chiar şi-au pierdut-o, pentru libertatea noastră. Le mulţumim din suflet! Datorită lor acum trăim pe acest pămînt în pace şi siguranţă! Memoria acestei perioade este şi va fi mereu întipărită nu doar în cărţile istoriei, ci şi în inimile multor familii. Pentru noi sînt importante nu doar memoria acelor ani, ci şi durerea scrisă cu sîngele buneilor şi străbuneilor noştri.
Vîntul mai ieri întinerea,
Cu dragoste pădurile bătînd.
Azi pare ostenit în faţa mea,
Un singur plop şi umbra, frămîntînd.

Grigoraşenco Victoria,
clasa a VI-a, L.T.Holercani