În una din legende se vorbeşte că ,,demult tare, pe cînd aceste pămînturi erau un adevărat colţ de paradis în aşteptarea cuplului adamic, un cioban pribegea alături de oile şi fluierul său, ce-i alinau sufletul cuprins de dor. Rătăcind, ciobanul a dat peste nişte locuri cu iarbă verde şi mănoase, cu izvoare cu ape reci. Cuprins de dor şi fermecat de frumuseţea acestor locuri, ciobanul adormi... Cînd se lăsaseră seara, somnul său liniştit fusese întrerupt de răcoarea serii. Atunci descoperi că oile sale nu erau lîngă el, coborî în vale şi le văzuse păscînd pe malul bătrînului Nistru însoţite de o fată ce culegea flori, de care se îndrăgosti. Ciobanul şi fata pe nume Dora au rămas să-şi construiască casa pe malul Nistrului, iar locul întîlnirii lor, ciobanul l-a numit Doroţcaia, în cinstea frumoasei ce i-a alinat dorul!”
Documental s. Doroţcaia a fost atestat la data de 14 octombrie 1768, astfel anual localitatea în această zi sărbătoreşte Hramul Bisericii ,,Acoperămîntul Maicii Domnului” şi al satului.
Această zi îi adună pe toţi sătenii la unloc, fiind un bun prilej ca uşile caselor să fie lăsate larg deschise, pentru ca oamenii să-şi ureze bunăstare şi să lase toate momentele mai puţin plăcute ascunse undeva în întuneric, astfel, încît lumina şi duioşia să pună stăpînire pe sufletul omenescului.
Startul manifestaţiei a fost dat de către gospodarul satului, dl Andrei Leaşco. Ca sărbătoarea să fie resimţită din plin, s-au ocupat colaboratorii Casei de cultură din sat, care au pregătit un concert ce făcea ca şi pămîntul sub picioare să vibreze. Cîntecul dintotdeauna a ştiut cum să mîngîie şi să facă omul ca să salte. Pentru a trezi aceste sentimente în faţa publicului au venit: Stephanie Berzan, Eugenia Berzan, formaţia folclorică ,,Nistrenii”, orchestra de muzică populară ,,Doina Nistrului”, ansamblul vocal al Şcolii de arte ,,Armonie”, ansamblul vocal ,,Lozioară”, Nina Balanco, Ştefan Gaz, Tatiana Ctitor, Lenuţa Grigoriev, formaţia ,,Miracol”, Ion Maslenco şi Tatiana Cojuhari. De asemenea, omagiu satului a fost făcut auzit prin recitalurile de poezii ale lui Adrian Ciudin, Evstratiev Ana-Alexandrina şi Seriu Grigoriev, care şi-au exprimat dragostea faţă de plaiul natal.
Satul trăeşte atît, cît oamenii mai stau pe loc şi nu-l părăsesc, dacă mai cresc copii pe aceste meleaguri, satul îşi continuă existenţa şi are viitor.
Dragostea faţă de oamenii dragi, de locurile natale, de casa părintească, de nucul de la poartă, ne face mai omănoşi şi mai buni la suflet. Să nu ne uităm cuibul, să vizităm cît mai des părinţii care ne aşteaptă mereu cu mare nerăbdare, să-l slăvim pe Bunul Dumnezeu, să ne amintim de strămoşii noştri şi să fim un exemplu pentru viitoarele generaţii! Să purtăm în suflet mereu dragostea de satul natal. Şi să nu uităm, că necătînd la faptul că la chip oamenii sunt diferiţi totuşi semănă între ei, sunt asemeni unor flori ce încîntă ochiul cu frumuseţe, modestie şi farmec ispititor.
Marina Lupaşco, şef Serviciu informare şi transparenţă
|