 Ecologia (din cuvintele greceşti semnifică: ecos – casă şi logos – ştiinţă, adică "ştiinţa studierii habitatului”) este o ştiinţă biologică de sinteză ce studiază conexiunile, ce apar între organisme şi mediul lor de viaţă, precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor biologice supraindividuale şi a sistemelor mixte, mai pe scurt, reprezintă studiul interacţiunii dintre organism şi mediul înconjurător. Omul face parte din natură. Ca orice vieţuitoare, el se naşte, se hrăneşte, creşte, se înmulţeşte şi moare. Pentru hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă el se foloseşte de multe produse din natură. Omul are unele însuşiri specific numai lui. Aşa sunt: gîndurile, vorbirea, munca. Prin aceste însuşiri el se deosebeşte de celelalte vieţuitoare de pe Pămînt. La începutul existenţei sale, omul a cules hrana din locurile pe unde rătăcea. Mai tîrziu, pe măsură ce a reuşit să-şi facă unelte, omul a în ceput să vîneze, să-şi îmbunătăţească hrana şi să folosească blana unor animale pentru îmbrăcăminte. La început, omul a folosit lemnul şi piatra. Apoi, a folosit apa pentru plutărit şi navigaţie, puterea vîntului şi a aburului. Mai tîrziu, el a descoperit şi bogăţii ale subsolului şi cu ajutorul focului a început prelucrarea lor. Azi, el fabrică tot felul de maşini şi aparate cu ajutorul cărora îşi uşurează munca, poate străbate mări şi oceane, zboară în atmosferă şi dincolo de ea; sfredeleşte pînă la adîncimi foarte mari scoarţa Pămîntului, construind fabrici şi uzine, dezvoltînd oraşele şi transporturile. Tăind pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, omul aruncă în aer şi în apa multe deşeuri şi produse nefolositoare (rezultate din producţie). Astfel, omul a declanşat în mediul înconjurător multe schimbări nedorite. A stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încît uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, omul s-a văzut nevoit să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs. S-a trecut urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în mediu a unui echilibru normal între toţi factorii care-l compun: vieţuitoare, apă, aer, sol. Responsabilitatea omului faţă de ocrotirea mediului înconjurător este individuală, dar mai ales colectivă: protecţia naturii necesită mijloace importante şi angajează hotărîri la nivel local şi chiar internaţional. O asemenea hotărîre a luat-o şi populaţia R. Moldova, ziua de 12 mai a fost declarată de către Administraţiile Publice Locale şi societatea civilă "Ziua Naţională a Curăţeniei în toată ţara”. Locuitorii r. Dubăsari nu au fost o excepţie în această activitate ecologică naţională, toţi cot la cot înarmaţi cu mănuşi şi saci, au ieşit în această zi, pentru a strînge deşeurile din locurile grav poluate, o implicaţie deosebită în organizarea şi desfăşurarea acţiunii date au avut-o Consiliul raiona Dubăsari şi primăriile raionului, implicînd atît funcţionarii publici cît şi locuitorii satelor. Implicarea cetăţenilor în asemnea proiecte demonstrează grija pe care o au faţă de natură şi mediul înconjurător. După eforturile pe care le-am depus în colectarea deşeurilor şi amenajarea teritoriilor publice cu aproximativitate pot afirma că pe teritoriul raionului au fost strînse peste 10 tone de gunoi reciclabil şi nereciclabil, au fost implicate peste o mie de personae. Scopul acestui proiect a fost unul clar, de a strînge deşeurile pe care tot noi oamenii le facem, dar în spatele acestui scop este nu altceva decît a demonstra tuturor oamenilor, cît e de simplu de aruncat gunoiul şi cît de complicat este de a-l colecta, transporta la urnele autorizate şi de al recicla. Persoanele ce au participat- au trecut prin ei această senzaţie specifică şi sunt sigur că pe viitor vor păstra curăţenia ecologică….însă un moment negativ rămîne, că acei care nu s-au implicat, în timpul apropiat nu vor înţelege sensul puriţăţii naturii şi societatea se va diviza în cei care aruncă gunoiul şi cei care îl vor strîng Să nu fim indiferenţi – Să ocrotim natura!!!
|
