 Ziua Mondială a Hepatitei oficial a fost stabilită la Asambleea Mondială a Sănătăţii în anul 2010 şi se desfăşoară cu scopul de a creşte gradul de conştientizare şi de înţelegere de către societate a hepatitelor virale şi a bolilor pe care le cauzează. Alianţa Mondială pentru Hepatita (AMH) a organizat prima celebrare a unei zile internaţionale privind hepatita la 19 mai 2008, fiind organizate şi desfăşurate până în prezent mii de evenimente, generând astfel un interes public de proporţii.
În acest an va fi a şaptea oară de acest eveniment se marchează în toate ţările lumii, facilitând oportunităţi de iniţierea şi continuarea unor progrese reale în prevenţie, testare şi tratamentul acestor boli prin:
· creşterea accesului la metode eficiente de prevenire, screening şi testare la hepatitele virale si bolile asociate;
· integrarea în programele naţionale de imunizare sau creşterea acoperirii populaţionale cu vaccin împotriva hepatitei B;
· coordonarea unui răspuns global împotriva hepatitei.
În anul 2014 pentru Ziua Mondială a Hepatitei au fost propus sloganul: „Hepatita: Gândiţi-vă încă o dată” - astfel făcându-se apel la schimbarea atitudinii faţă de această boală periculoasă. Abordarea de către OMS şi partenerii săi a acestei probleme este absolut temeinică deoarece hepatitele virale, şi în special cele cu transmitere parenterală şi sexuală, continuă să constituie o problemă majoră de sănătate publică atât pe plan global, cât şi pentru Republica Moldova (prin răspândire, endemicitate, morbiditate şi mortalitate sporite şi a unei înalte rate de invaliditate legată de cronicizarea infecţiei).
Conform estimărilor OMS, două miliarde de persoane au fost în contact cu virusul hepatitei B (VHB), dintre care 350 milioane au devenit purtători cronici cu risc înalt de infectare cu virusul hepatitei D (VHD); circa 170 milioane sunt infectate cu virusul hepatitei C (VHC) şi mai mult de 10 milioane – cu virusul hepatitei D (VHD).
În diferite zone geografice în fiecare an apar peste 100 mii de cazuri de hepatită fulminantă, 400 mii de hepatite cronice, 700 mii de ciroze hepatice şi cca. 300 mii de cazuri de carcinom hepatic primar. Anual decedează de hepatita virală B 600 mii persoane şi de hepatita virală C 350 mii.
Republica Moldova poate fi calificată în prezent drept zonă cu endemicitate medie (frecvenţa decelării AgHBs variază în jur de 2-7 %, riscul de infectare pe parcursul vieţii constituind 20-60% pentru toate grupele de populaţie), indicele morbidităţii prin hepatita virală B acută s-a redus de la 25,46 la 100 mii populaţie în anul 1997 până la 1,67 în anul 2013, prin hepatita virală C – respectiv de la 6,14 până la 1,52, prin hepatita virală D (HVD) – de la 1,89 până la 0,1 în 2013.
În pofida faptului că se atestă diminuarea indicilor morbidităţii prin hepatite înregistraţi în Republica Moldova, ei îi depăşesc cu mult pe cei înregistraţi în unele ţări europene precum Austria – 0,04 cazuri la 100 mii populaţie, Franţa – 0,2, Malta – 0,9, Portugalia – 0,5, Italia – 1,4, Germania – 1,0, Ungaria – 0,8, Olanda – 1,4, Finlanda – 0,9.
Structura morbidităţii prin hepatite virale acute în anul 2013 a fost următoarea: hepatitei virale A i-au revenit - 41,9% din suma totală, hepatitei virale B - 25,2%, hepatitei virale C - 22,9%, hepatitei virale D - 1,8% în timp ce hepatitelor virale cu etiologie nedeterminată le-au revenit 8,2% din total.
Conform datelor statistice în anul 2013 au fost înregistrate – 1726 cazuri noi de hepatite virale cronice, HVB fără delta antigen primar depistate - 887 cazuri, hepatite virale B cronice cu delta antigen primar s-au depistat - 47 cazuri şi hepatite virale C cronice primare s-au depistat - 718 cazuri. Purtători de AgHbs primar depistaţi – 3055. Cumulativ în RM sunt înregistraţi aproximativ 40 mii de persoane infectate cu hepatite virale cronice.
În structura morbidităţii, în funcţie de căile posibile de transmitere a infecţiei pentru HVB acută predomină cea sexuală, iar în transmiterea HVC acute în majoritatea cazurilor calea de transmitere este necunoscută. Majoritatea cazurilor de HVB şi HVC acută în anul 2013 a fost înregistrată în rândul persoanelor adulte, totuşi 2 cazuri de HVB acută au fost evidenţiate la copii 0-17 ani. Nu există diferenţă semnificativă între bărbaţi şi femei privind morbiditatea prin hepatitele virale B şi C acute.
Principalele căi de transmitere ale hepatitelor virale parenterale sunt:
· Prin sânge şi anumite derivate de sânge, administrate prin transfuzie;
· Utilizarea in comun de instrumentar contaminat sau ace de seringă contaminate (de exemplu în cazul consumatorilor de droguri injectabile);
· Transmiterea verticală sau sexuală;
Alte căi de transmitere, legate de practici sociale, culturale şi comportamentale, cum ar fi: piersingul, circumcizia, tatuajul, toate efectuate în condiţii nesterile. În cele mai multe cazuri infecţia cu HVB nu se manifestă cu simptoame clare sau nu se manifestă clinic, dar dacă apar cel mai frecvent bolnavii acuză oboseală, anxietate, senzaţie de greutate în hipocondrul drept, pierderea apetitului, pot apărea icterul, greaţa şi voma, durerile musculare difuze, pruritul.
Spre deosebire de hepatita virală C, pentru virusul B există un vaccin creditat cu o rată de protecţie de 98%. Vaccinarea cât mai timpurie împotriva hepatitei B oferă şansa unei vieţi fără de această infecţie. Infecţia cu VHB cronicizează şi generează mult mai rar cancer hepatic sau ciroză. Există portajul cronic de virus, iar acest fenomen menţine riscul de infectare a unui număr important de persoane.
Hepatita C reprezintă infecţia virală a ficatului, provocată de către virusul hepatic C (VHC). VHC este un virus ARN, din familia Flaviviridae, caracterizat printr-un indice de mutageneză (rata de mutaţie a genomului viral, ceea ce provoacă schimbări în structura virusului) foarte ridicat (80%), acest fenomen explică şi persistenţa îndelungată şi generarea hepatitei cronice într-un număr crescut de cazuri. Cazurile de hepatită cu VHC au un risc crescut de a dezvolta ulterior cancer hepatic sau hepatită cronică.
În anul curent se atestă o majorarea a morbidității prin HVA, astfel în perioada ianuarie - iunie 2014 în republică au fost înregistrate 29 cazuri de hepatită virală A - de 3 ori mai mult comparativ cu perioada similară a anului 2013.
În pofida măsurilor profilactice şi antiepidemice întreprinse conform Dispoziţiei MS nr. 341-d din 09.10.2013 „Cu privire la intensificarea măsurilor de control şi răspuns la hepatita virală A”, sporirea morbidităţii continuă; ţinând cont de particularităţile epidemiologice ciclice de evoluţie acestei infecţii, tendinţă se va păstra probabil şi în perioada următoare.
Ce trebuie să cunoaştem despre HVA?
HVA este o maladie virală acută, clinic manifestă prin polimorfism, cu cazuri unice, de grup sau erupţii epidemice. Receptivitatea fiind generală această boală poate fi contractată de persoane de orice vârstă. Totuşi, este de menţionat că, la persoanele infectate, care suportă forme tipice, atipice, asimptomatice (inaparente) de boală sau care au fost în contact cu persoane bolnave, se formează o imunitate protectivă de lungă durată (pe toată viaţa). De aceea cazurile de HVA se înregistrează preponderent printre copiii de vârstă preşcolară, preuniversitară, rar se atestă la adolescenţi şi mai rar la persoanele adulte.
Cum se transmite şi se răspândeşte boala?
Sursă de infecţie poate fi persoana bolnavă cu formă tipică (icterică) ori atipică (frustă, anicterică, subclinică şi inaparentă) cât şi persoana infectată, dar aparent sănătoasă. Predominant, mecanismul de transmitere a VHA este fecal-oral, în mod direct prin intermediul mâinilor murdare sau indirect prin intermediul diferitor obiecte din mediul ambiant. În mediul înconjurător virusul se elimină preponderent cu materiile fecale. Rezistenţa durabilă în mediu determină factori de transmitere, precum mâinile murdare, produsele alimentare, apa potabilă şi bazinele acvatice, utilajul de uz casnic, muştele sinantrope, etc., contaminate cu VHA. În prezent sunt recunoscute 3 căi de transmitere a HVA - hidrică, habituală şi alimentară.
Perioada de incubaţie a hepatitei virale A constituie între 7 şi 50 zile, de regulă 15-30 zile. Mai frecvent se întâlnesc formele atipice, uşoare, semigrave şi acute. Portajul de virus hepatic A şi forme cronice de boală nu au fost atestate.
Forma icterică a HVA evoluează în 4 perioade: de incubaţie, preicterică, icterică şi de convalescenţă.
De bază în prevenirea HVA sunt măsurile sanitaro-igienice focusate asupra întreruperii mecanismului fecal-oral de transmitere a agentului patogen. Printre ele sunt de menţionat:
- asigurarea populaţiei cu apă potabilă garantată şi produse alimentare sigure;
- respectarea cerinţelor sanitare la producerea, transportarea, păstrarea, prelucrarea şi comercializarea produselor alimentare;
- respectarea regulilor sanitaro-igienice şi sanitaro-tehnice în unităţile industriei alimentare, de comerţ şi alimentaţie publică; a regimului sanitaro-antiepidemic în instituţiile preşcolare, preuniversitare, taberele de odihnă, sanatorii, aziluri etc.;
- educaţia pentru sănătate şi respectarea igienei personale;
- vaccinarea contra HVA.
Pentru realizarea activităţilor de comunicare, informare şi educare, în perioada săptămânii ce include data de 28 iulie curent, specialiştii Centrului Naţional de Sănătate Publică recomandă promovarea următoarelor
Mesaje cheie:
- Hepatitele virale provoacă peste 1,5 milioane de decese anual, la nivel global, mai mult decât HIV / SIDA.
- Hepatita virala este principala cauza a cancerului de ficat.
- Hepatită virală de multe ori trece neobservat fără simptome. Adresați-vă la timp după ajutor medical.
- Hepatita virală poate fi evitată. Cunoaşte riscurile.
- Hepatita virală poate fi tratată. Există șansa de vindecare.
- Hepatitele virale A şi B pot fi prevenite prin imunizare. Vaccinați-vă copiii.
- Stigma ucide. Nu discriminați persoanele bolnave de hepatită.
- Hepatita: Gândiţi-vă încă o dată.
5 lucruri de bază pentru a reduce transmiterea hepatitelor virale parenterale
1. Reducerea riscului transmiterii sexuale (prin abstinenţă, fidelitate unui singur partener şi sex protejat);
- Reducerea riscului transmiterii habituale (folosind individual obiectele de igienă personală);
- Imunizarea împotriva hepatitei B;
- Sterilitatea instrumentelor în timpul manipulaţiilor medicale;
Vigilență în timpul efectuării manichiurii, pedichiurii, tatuajului, piersingului.
| 
